Comuna Deleni păstrează lăcașuri de cult cu o istorie de peste trei secole, unele dintre ele monumente istorice, ctitorite de familiile boierești Cantacuzino, Ghica și Krupenski. Mai jos găsiți bisericile și mănăstirea din satele comunei.
Satul Deleni
Monument istoric
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”
- Ctitor: boierul Toderașcu Cantacuzino
- Construită: 1669
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” se află în satul Deleni, sat cu o lungă istorie, atestat documentar pentru prima dată în anul 1430.
Biserica a fost construită în anul 1669 de boierul Toderașcu Cantacuzino, iar în 1722 a fost înzestrată cu cele necesare de Iordache Cantacuzino. Din inscripția de pe icoana hramului aflăm că întreaga catapeteasmă a fost realizată pe cheltuiala lui Iordache Cantacuzino în 1747, pictor fiind zugravul Ioasaf de la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos. În 1790, după cum arată actul de sfințire din 15 august 1915, biserica a fost înzestrată și restaurată de hatmanul Costache Ghika.
Arhitectura și pictura
Construcția este din piatră și cărămidă, iar în interior este impregnată cu un strat fin de lână pentru a-i consolida durabilitatea. La exterior are formă de navă, iar în interior prezintă un plan ușor treflat. Deasupra pridvorului, alipit în partea de nord a bisericii, se află un turn cu două etaje care adăpostește clopotnița – sunetul clopotelor a făcut biserica vestită în zonă. Deasupra ușii de intrare se află pisania, cu stema Cantacuzinilor: vulturul bicefal susținut de doi lei.
Biserica nu a fost pictată nici în interior, nici în exterior. Doar catapeteasma este pictată și se păstrează în forma ei inițială. Stilul picturii îmbină orientalismul – roșul și verdele domină coloritul catapetesmei – cu desenul icoanelor, care respectă strict anatomia și proporțiile picturii renascentiste. Galbenul din icoane este lucrat cu pulbere de aur. Pictura nu a fost niciodată restaurată, deși semnele trecerii anilor sunt tot mai vizibile.
De-a lungul vremii, biserica a fost reparată de mai multe ori, ultima dată în 1977, de Comisia Monumentelor Istorice, primind înfățișarea pe care o are și astăzi.
Biserica „Sfântul Apostol Andrei” – Deleni II
- Parohie înființată: 2001
- Lucrări începute: 2003
- Preot paroh: pr. Ionuț Purcel
Până în anul 2001 a existat în satul Deleni o singură biserică, foarte mică, construită în 1669 de boierul Toderașcu Cantacuzino doar pentru familia și curtea sa boierească. În 2001, prin decizia nr. 215/2001 a Înaltpreasfințitului Mitropolit Daniel, a fost înființată în satul Deleni o nouă parohie, cu hramul „Sfântul Apostol Andrei”, desprinsă din Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Deleni.
În același an, prin decizia nr. 235/2001, începând cu 1 septembrie, a fost numit preot paroh pr. Ionuț Purcel, proaspăt licențiat al Facultății de Teologie din Iași, secția Pastorală. De la instalare, părintele a căutat să împlinească „canonul” primit de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei: ridicarea unei noi biserici în parohie. Acest lucru a fost posibil cu ajutorul lui Dumnezeu, al celor doi ocrotitori – Maica Domnului și Sfântul Apostol Andrei – și al credincioșilor parohiei, precum și al binefăcătorilor, donatorilor și ctitorilor din țară și din străinătate.
Etapele construcției
Informații valabile la data redactării (2013).
- 2002 – Se ridică, în doar jumătate de an (aprilie–septembrie), casa praznicală, folosită ca paraclis până în 2010.
- 2003 – Încep lucrările la noua biserică, supravegheate de PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, care a vizitat de mai multe ori șantierul.
- 2013 – Sunt finalizate tencuiala exterioară și pregătirea interiorului pentru pictură; au fost achiziționate catapeteasma, stranele, policandrele și alte obiecte de inventar.
Mănăstirea Lacuri
Monument istoric
Mănăstirea „Sfântul Nicolae” – Lacuri
- Hram: Sfântul Ierarh Nicolae
- Atestare: 29 iunie 1724
- Ctitor: marele vistiernic Iordache Cantacuzino
Mănăstirea Lacuri din comuna Deleni, lângă Hârlău, este cunoscută și sub numele de „Sihăstria din Codrul Delenilor” sau „Sfântul Nicolae din Lacuri”. Este atestată documentar pentru prima dată la 29 iunie 1724 și a fost ctitorită de marele vistiernic Iordache Cantacuzino, fiul Mariei Cantacuzino și al logofătului Constantin Ghica.
La început era un schit modest la nord-est de Deleni, în inima pădurii, într-o zonă cu mai multe lacuri, astăzi secate. Aici se aflau moșiile familiei Ghica, astfel că schitul Lacuri era în proprietatea familiei de boieri moldoveni Ghica-Deleni. Întreaga avere a defunctului Grigore Ghica-Deleni a trecut ulterior sub sechestru judiciar, administrat de Tribunalul Botoșani.
Schitul a fost închis în 1888. Timp de 60 de ani nu a funcționat, din cauza disputelor testamentare dintre urmașii familiei Ghica și a clarificării drepturilor Mitropoliei Moldovei, care i-au afectat grav starea. În 1940 schitul a trecut în patrimoniul Episcopiei Iașilor, iar la 29 iulie 1941 s-a aprobat redeschiderea lui pentru credincioși. Pentru reconstrucția bisericii și a chiliilor s-au strâns fonduri de la credincioși, cu ajutorul părintelui Nicodim Enescu; cu acest prilej, Teodor Grigore Ghica, moștenitor al familiei, a renunțat la mănăstire în favoarea reorganizării schitului.
Arhitectura bisericii
Biserica schitului este formată din altar, naos, pronaos și pridvor. Turla se află deasupra naosului și este vizibilă numai din interior. Deasupra pridvorului se află clopotnița, la care se urcă pe o scară îngustă; aici se găsesc un clopot mare și vechi, de 200 kg, dăruit de Teodor Ghica în 1857, și alte trei clopote mai mici, de câte 25 kg.
Construcția are 16,5 m lungime, 7,60 m lățime și 12 m înălțime, cu acoperiș din șindrilă. Altarul are formă semicirculară. Naosul are o boltă pe patru arce și o calotă sferică cu decorații din cărămidă la bază, în brâie dințate – tipic moldovenești. Pe laterale se află două abside, fiecare cu câte o fereastră înaltă; pronaosul nu are ferestre. Zidurile, groase de 1,20 m, sunt din piatră și cărămidă. Intrarea se face printr-o ușă pe latura de sud, iar altarul are o ușă mică de acces pentru cler.
Deasupra ușii pridvorului se vede pisania, scrisă cu caractere chirilice, și stema cu vulturul bicefal – emblema familiei Ghica – încadrată într-un cordon decorativ, cu soarele și luna pe laterale. În pridvor se găsesc două lespezi de mormânt, cu inscripțiile vel logofătului Iordache Cantacuzino și marelui vornic Gheorghe Cantacuzino.
Biserica este înconjurată de o curte de circa 700 m², cu o grădină cu flori, odinioară împrejmuită cu ziduri, din care azi se mai văd doar urmele, refăcute după 1990 la circa 1 m înălțime.
Interiorul și obiectele de cult
Biserica se remarcă prin decorațiuni, colonete, scene biblice și împletituri sculptate (brâu tip funie). Iconostasul este dominat de crucifixul tradițional. Ușile Sfântului Altar poartă chipurile arhanghelilor Mihail și Gavril; în dreapta se află icoana Sfântului Ierarh Nicolae, hramul bisericii, iar în stânga icoana Sfântului Ioan Botezătorul.
În pronaos se păstrează un epitaf foarte vechi, care înfățișează pregătirea trupului Mântuitorului după coborârea de pe cruce. În naos și pronaos se află șiruri de strane din lemn sculptat. Cele mai importante icoane, pe lemn sau pânză, sunt: Icoana Mântuitorului, Icoana Maicii Domnului îmbrăcată în argint aurit, Icoana Învierii și Icoana Izvorului Tămăduirii. Obiectele de cult mai vechi s-au pierdut; cele de astăzi includ un policandru electric cu trei rânduri de brațe, un candelabru și trei sfeșnice mari. În Sfântul Altar se află o bibliotecă, veșminte preoțești, un agheazmatar și, de mare preț, Sfânta Evanghelie.
Viața mănăstirii și stareții
Informații valabile la data redactării (2011).
În curtea mănăstirii se mai află o clădire cu chilii, stăreția, o clădire administrativă (sală de mese, bucătărie, pivniță) și o troiță cu un crucifix de mari dimensiuni. Izvoarele din zonă sunt colectate printr-o conductă într-un iaz populat cu pește, iar călugării se ocupă de culturi de legume în solar și sere, de viță-de-vie și de pomi fructiferi.
- După 1990 – Mănăstirea, închisă în timpul regimului comunist, este redeschisă de monahul Calinic, venit de la Mănăstirea Secu.
- 1991 – Vine stareț Eleodor, care pleacă în 1992.
- 1992 – Stareț devine Xenofont Irimia, de la Horaița; în mănăstire erau patru călugări.
- 1993 – Vine părintele Petroaie de la Sihăstria.
- 1995 – Starețul Nicodim pleacă la Centrul Eparhial din Iași; vine stareț Filaret Galbează, iar mănăstirea avea 7 călugări. În același an, conducerea o preia starețul Dometie Galbează.
- 1997 – Este numit stareț ieromonahul Andrei Petroaie.
Satul Feredeni
Monument istoric
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”
- Ctitor: boierul Iordache Krupenski
- Construită: 1790–1801
- Odor de preț: fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
Satul Feredeni se află la aproximativ 10 km de orașul Hârlău și își are originile în a treia domnie a lui Petru Șchiopul (17 octombrie 1583 – 29 august 1591).
Biserica monument istoric „Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită de boierul Iordache Krupenski, de origine poloneză, care a zidit-o din dragoste pentru Hristos și pe propria cheltuială. Lucrările au început în 1790 și s-au încheiat în 1801, odată cu montarea catapetesmei, de o rară frumusețe.
Lăcașul are formă de navă, cu ziduri foarte groase (1,5 m). Altarului i s-a anexat un veșmântar, iar celor două pridvoare o criptă, în care sunt depuse osemintele familiei Krupenski. Biserica a fost încoronată cu o turlă bogat împodobită cu ornamente florale, în stil neoclasic.
La fel de importantă ca a ctitorului este contribuția fiului său, Grigorie Krupenski, care a împodobit lăcașul cu ce era mai de preț la acea vreme – candelabre, icoane, candele, evanghelii – și a adăugat veșmântarul, cripta familiei și gardul din piatră acoperit cu olane care înconjoară biserica.
Moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
Cea mai de preț comoară a Bisericii din Feredeni este un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, „Purtătorul de Biruință”, care ocrotește lăcașul, așezarea și pe toți locuitorii ei, odihnindu-se aici de două veacuri.
Moaștele au fost dăruite în 1748 de Patriarhul Alexandriei, Matei Psaltul, lui Andrei Ruset, vel logofăt. Matei Psaltul fusese stareț la Mănăstirea Zlătari din București, iar Andrei Ruset era capuchehaie al Moldovei la Constantinopol în vremea lui Constantin Mavrocordat. Andrei Ruset l-a ajutat pe Matei să dobândească scaunul patriarhal, iar acesta, în semn de recunoștință, i-a dăruit Sfintele Moaște.
Până să ajungă la Feredeni, moaștele s-au păstrat în familie, din generație în generație. Andrei Ruset a avut o fiică, Safta, căsătorită cu Enache Milu; fiica acestora, Măriuța, s-a căsătorit cu Iordache Krupenski, ctitorul bisericii din Feredeni. Având propria ctitorie, Măriuța și Iordache au mutat moaștele în biserica din Feredeni, unde se află până astăzi.
- Inițial – Moaștele au stat într-o nișă din peretele proscomidiarului.
- 2000 – Încep pelerinajele anuale în toată țara, cu binecuvântarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
- 2005 – Se realizează un baldachin din lemn masiv, amplasat în pronaosul bisericii.
- 2006 – După ce de-a lungul timpului au fost așezate în diferite racle de argint, lemn și metal, se confecționează o nouă raclă din argint masiv.
Vezi toate fotografiile (13)
Satul Maxut
Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”
- Ctitori: marele vistiernic Gheorghe Ghica și soția sa, Pulcheria (născută Balș)
- Construită: 1842
Satul Maxut are o istorie pierdută în veacurile trecute, legată mai ales de viața religioasă a bisericii din sat și de evenimentele marcante din viața familiilor boierești care au stăpânit Moșia Maxut – dintre cei mai cunoscuți: Constantin Ghica-Deleni, Alexandrina N. Polizu-Micșunești și Alexandru Giurgea-Negrilești. Maxutul se învecinează la sud cu orașul Hârlău, la nord cu satul Deleni, la est cu drumul național Hârlău – Botoșani și la vest cu satul Pârcovaci.
Numele satului vine de la primul proprietar al moșiei, Iani Maxut, grec de origine, stăpânul vestiților codri ai Delenilor, care se presupune că a trăit aici pe la 1715. Având nevoie de lucrători la pădure și la vie, după tăierea codrilor din jurul Hârlăului, acesta a adus oameni din părțile Bucovinei. Locuințele lor au fost ridicate în pădure, în jurul unui schit călugăresc care, potrivit preotului Ion Mitescu (paroh la Maxut între 1870 și 1880), fusese zidit între 1482 și 1483 de niște călugări fugiți din Bulgaria. Părintele Mitescu amintește și anul 1570, înscris pe o grindă din interiorul schitului. Originea bucovineană a locuitorilor este susținută și de numele cele mai frecvente din sat: Sauciuc, Guriuc, Ureniciuc, Sapiciuc.
Biserica parohială, cu hramul „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”, se află pe partea stângă a șoselei județene Hârlău – Deleni și este ușor de recunoscut datorită amplasamentului și frumuseții construcției. A fost ridicată în 1842 de marele vistiernic Gheorghe Ghica și soția sa, Pulcheria, născută Balș. Pisania de deasupra intrării, în slavonă, consemnează:
„Acest Sfânt Lăcaș, cu hramul Sfinților Voievozi, s-a zidit din nou la 1842 de către domnul Marele Vistiernic Gh. Ghica și de soția sa Pulcheria, născută Balș, s-a sfârșit… miluiți-ne pe toți.”
Preoții parohiei
Cei mai cunoscuți preoți care au slujit la biserica din Maxut au fost I. Topor, I. Sădilițeanu, Ion Lefter, I. Pavelescu și I. Mitescu. A urmat o perioadă în care parohia a fost suplinită de călugări, apoi preoții I. Gheorghiu, Gh. Bârliba, Emanoil Drăgan, D. Drăgan, Mihai Călugăreanu, C. Romanescu, Ioan Pintilie și Mihai Ungureanu. În 2015, parohia era păstorită de părintele Neculai Iacob.
Sursa: Istoricul Parohiei Maxut, întocmit de părintele C. Romanescu și oferit de părintele Neculai Iacob la 27 ianuarie 2015.
Biblioteca și Muzeul Parohial din satul Maxut
Vezi toate fotografiile (18)
Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina” – Țărinca
- Parohie înființată: 2003
- Preot paroh: pr. Constantin Luchian (din 2019)
Parohia Țărinca face parte din satul Maxut, iar numele i-a fost dat după o zonă a satului. A fost înființată în 2003, primul preot paroh fiind pr. Emanuel-Dumitraș Tenchiu, care a păstorit până în 2019.
La început s-a slujit într-o capelă construită pe un teren al Primăriei Deleni; ulterior s-a cumpărat un nou teren pentru zidirea bisericii. În tot acest timp, pr. Emanuel-Dumitraș Tenchiu s-a îngrijit de dotarea lăcașului cu cele necesare slujbelor. În 2018, părintele a adus de la Sfântul Munte Athos o copie fidelă a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Axion Estin”, aflată în demisolul noii biserici, unde se slujește acum.
Din 2019, parohia este păstorită de pr. Constantin Luchian, care a slujit timp de 15 ani la Parohia „Sfinții Voievozi” din satul Miletin, comuna Prăjeni, județul Botoșani, Protopopiatul Hârlău.
- 2019 – Vechea capelă este renovată și primește o nouă destinație, de Centru Social.
- 2020 – Continuă lucrările de zidire a bisericii.
- Primăvara 2021 – Sunt finalizate zidurile bisericii.
Satul Slobozia
Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”
- Ctitor: boierul Iorgu Ghica
- Construită: 1835
- Sfințită: 23 aprilie 1852
- Resfințită: 30 iunie 2019
Biserica din satul Slobozia a fost zidită în 1835 de boierul Iorgu Ghica. Sfințirea a avut loc la 23 aprilie 1852, în vremea boierilor Gheorghe și Pulcheria Ghica, când a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Biserica are formă dreptunghiulară, cu turn-clopotniță, iar pictura datează din 1979.
Dintre preoții care au slujit aici se cunosc: preotul Drăgan (1895), Gheorghe Bârliba, Constantin Panaitescu și, între 1964 și 1995, preotul Ioan D. Apostu.
După numirea actualului preot paroh au fost ridicate casa parohială și casa socială, s-a construit gardul bisericii și al casei parohiale, s-a înlocuit și vopsit tabla de pe biserică și s-au achiziționat trei clopote noi, un policandru, strane și o centrală termică. În 2018 biserica a fost reabilitată la exterior și s-a turnat aleea pietonală, iar la 30 iunie 2019 a fost resfințită de PS Calinic Botoșăneanul.
Satul Poiana
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
